Asculta cu:

citire-2017

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Aprilie

28

Vineri

Cum sa progresam spiritual

Editorial

Automulțumirea creștinilor este rușinea creștinismului.

Timpul este scurt, iar eternitatea este lungă. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Omul s-a dovedit a fi nepotrivit din punct de vedere moral să conducă lumea în care a fost pus prin bunăvoința Celui Atotputernic. El a călărit până la marginea craterului, nu se poate întoarce și, temându-se groaznic, își ține răsuflarea în așteptarea momentului în care va fi aruncat în infern.

Între timp, pe pământ există un grup de oameni care pretinde că are răspunsul la toate întrebările majore ale vieții. Acești oameni pretind că au găsit drumul înapoi spre Dumnezeu, eliberare de păcate, viață veșnică și o garanție sigură a cerului în lumea viitoare.

Aceștia sunt creștinii. Ei declară că Isus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, făcut trup pentru a locui printre noi. Ei insistă asupra faptului că El este Calea, Adevărul și Viața. Mărturisesc că El este pentru ei înțelepciune, neprihănire, sfințire, răscumpărare și afirmă cu tărie că El va fi pentru ei Învierea și Viața în veșnicie.

Acești creștini știu, și atunci când sunt presați vor admite că inimile lor finite nu au explorat decât o parte jalnic de mică din bogățiile infinite care sunt ale lor în Hristos Isus. Ei citesc despre viețile marilor sfinți a căror dorință ferventă după Dumnezeu i-a purtat până sus pe munte, înspre desăvârșirea spirituală; și pentru un scurt moment ei pot tânji să fie ca aceste suflete aprinse, ale căror lumină și mireasmă dăinuiesc, încă, în lumea în care au trăit și au trudit odată. Dar năzuința trece repede. Lumea este prea mult cu ei și cerințele vieții lor pământești sunt prea insistente; astfel, ei se așează înapoi pentru a-şi trăi viețile obișnuite și pentru a accepta obișnuitul ca pe ceva normal. După un timp reușesc să obțină un fel de mulțumire interioară și aceasta este ultima dată când auzim de ei.

Această mulțumire însoţită de un progres nepotrivit și imperfect în viața de sfințenie este, repet, o rușine în Biserica Întâiului născut. Întreaga Scriptură este împotriva unui astfel de lucru. Duhul Sfânt caută în mod constant să-i deştepte pe cei mulţumiţi de sine. „Să mergem spre”, este îndemnul Duhului. Apostolul Pavel cuprinde acest lucru în mărturia lui splendidă, așa cum o găsim în epistola către Filipeni: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos ... Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui ... dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”.

Dacă acceptăm această mărturie ca fiind expresia sinceră a unui creștin normal, nu văd cum putem justifica propria noastră indiferență față de lucrurile spirituale. Dar dacă cineva simte nevoia de a progresa clar în viața lui Hristos, ce poate face pentru a înainta? Iată câteva sugestii:

1. Străduiește-te să treci dincolo de o simplă tânjire a gândului. Fă-ți fața ca o cremene și începe să îți pui în ordine viața. Orice om este atât de sfânt pe cât doreşte să fie. Dar dorința trebuie să fie, într-adevăr, irezistibilă.

Înnoadă capetele slăbite ale vieții tale. Începe să dai zeciuială; instituie rugăciunea în familie; plătește-ți datoriile, atât cât este posibil, și învoiește-te deschis cu fiecare creditor căruia nu îi poți plăti imediat; restituie atât cât poți; pune deoparte timp ca să te rogi și să cercetezi Scripturile; supune-te total voii lui Dumnezeu. Vei fi surprins și încântat de rezultate.

2. Leapădă orice obicei necreștin. Dacă alți creștini îl practică fără să îi mustre conștiința, poate că Dumnezeu te cheamă pe tine să te apropii mai mult de El decât sunt dispuşi aceşti alţi creștini să o facă. Amintește-ți cuvintele: „Alții au voie, tu nu.” Nu condamna și nu critica, ci caută o cale mai bună. Dumnezeu te va onora.

3. Adu-L pe Însuși Hristos în centrul inimii tale și păstrează-L acolo în mod continuu. Doar în Hristos vei găsi împlinire totală. În El poți fi unit cu Dumnezeirea într-o conștiență lucidă, vitală. Amintește-ți că tot ce este în Dumnezeu îți este accesibil prin Hristos. Cultivă cunoașterea Lui mai presus de orice altceva de pe pământ.

4. Deschide-ți inima pentru Duhul Sfânt și invită-L să te umple. O va face. Nu lăsa pe nimeni să îți interpreteze Scriptura în așa fel încât să elimine darul Tatălui, Duhul. Fiecare om este atât de plin de Duhul pe cât vrea să fie. Golește-ți inima și Duhul Se va grăbi să intre în ea pentru a o umple.

Niciodată în Scriptură sau în biografia creștină nu a fost umplut cineva cu Duhul fără să știe aceasta, și niciodată nu a fost cineva umplut fără să știe când s-a întâmplat aceasta. Şi nimeni nu a fost umplut treptat.

5. Poartă-te aspru cu tine și blând cu alții. Poartă-ți crucea, dar nu pune niciodată una pe spatele altcuiva. Începe să practici prezența lui Dumnezeu. Cultivă părtășia Triunului Dumnezeu prin rugăciune, smerenie, ascultare și renunțare la sine.

Orice creștin care face aceste lucruri, va progresa rapid din punct de vedere spiritual. Cu toţii avem toate motivele ca să mergem înainte în viețile noastre creștine și nu există niciun motiv pentru care să nu facem asta. Haideţi să mergem înainte.

Scris de A.W. Tozer

 

 

Adaugă comentariu

Mesajul va fi verificat de administrator si postat ulterior.


Codul de securitate
Actualizează